vineri, 29 aprilie 2011

Nebunie generală

Am o foarte mare nedumerire: de ce e evenimentul planetei nunta asta cu care sînt bombardat zilnic ,de vreo saptamana, cu informații, relatări, talk-show uri iar de dimineață toată lumea o ține langa cu cât e de lunga trena miresei, unde vor pleca în luna de miere, cu ce se vor încălța, ce vor mânca , cât va dura căsătoria, etc, etc? Nu mai pot. Toate televiziunile și-au trimis reporterii de mai multe zile să doarmă în fața palatului, să transmita cea mai mică mișcare din spatele vreunui geam, să vâneze picanterii, să reîncălzească comentariile făcute de alte televiziuni mai breze iar de dimineață toți sînt în direct.
Oameni buni, sîntem nebuni? Chiar nu se mai întâmplă nimic în țară, în lume care să mai merite atenție? Chiar numai circul regal cu protocoalele lui vechi de pe vremea piramidelor merită să ne țină captivi în fața televizoarelor? E miezul din dodoașcă prezența unor membri ai familiei regale din România la marea nuntă de la Londra?Au mai fost și în urmă cu vreo 30 de ani la nunta Dianei cu Charles și tot au divorțat!...Ce naiba să văd? Fastul familiei regale, ținută  pe bani de contribuabilul englez (treaba lor dacă le place), să admir toaletele invitaților de zeci de mii de coco, să văd ce e pe mese, să mă holbez la trupeții atent selecționați ca să conducă ceremoniile? Sa ne intelegem, n-am absolut nimic cu tinerii insuratei dar ma ingrozeste ca televizorul meu mi-i reda pe toate canalele. E important sa stim despre Coroana britilor ca e bine si are viitorul asigurat? Ok, faceți-mi o sinteză de 5 minute și sînt mulțumit. Da, pe urmă ne întoarcem la ale noastre, la criză, la Boc, la furăciunile și bolile noastre...Ne uităm să vedem mai țipă cineva pe lumea asta, mai moare careva, mai mișcă ceva?!. ..
Uite, la întâmplare, câteva știri care mi-au sărit mie în ochi:
- atentat la Marrakesh -bilanț provizoriu 15 morti
-zeci de morți într-un atac în Turcia
- statul Alabama decretează stare de catastrofă majoră datorită intemperiilor care au provocat peste 280 de victime
- bombardierele italiene au efectuat prima lor misiune de bombardament în Libia
- un vapor cu peste 1000 de refugiați libieni a ajuns la Benghazi.Până acum, potrivit OMS, peste 600.000 de persoane au fugit din Libia
- disputele între Sarkozy și Băsescu - un lucru obișnuit la summiturile UE
-bărbat amendat în Mehedinți pentru că a scandat împotriva lui Boc
- pulbere toxică din România poluează partea sârbă a Dunării
- România - campioană la cazurile de tuberculoză în UE
Daca mai vreți, mai caut. Iar dacă e nevoie de mai mult circ vă propun asta. Are... de toate.

marți, 26 aprilie 2011

Telegrame...de Paști

Vopsit ouă productie proprie, gătit, gătit, gătit (pe negustate, din motive de post) slujba Inviere superbă la Biserica Sf Nicolae din Câmpina, oficiata de parintele Moga), odihnă, lectură (Jurnalul de la Tescani de Andrei Pleșu), "degustari", vizite "gourmet" Breaza, Valea Doftanei, plimbari împrejurimi  Muscel, Voila, primavară, pomi infloriti, lalele si magnolia de senzație (stârnit invidii), telefoane, SMS-uri, revenit București răcit mort cauze necunoscute.

Dezvaluiri pascale: pâine hand made by dna Felicia la cuptor,

 miel in crusta cu rozmarin, vin, usturoi si paprika lucrat la patru mâini


si pască cu brânză și stafide lenevite in coniac (sorry no photo).
 Mai multe detalii ,eventual la cerere, după revenire în formă.
Alles Gute!

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Dar din dar





Se întâmplă adesea ca, vrând să dăruim ceva de valoare cuiva drag, să ne întoarcem ochii către cutia cu bijuterii sau lada cu zestre unde s-au adunat de ani buni sau de generații obiecte care au, ori au căpătat valori necuantificabile în bani și nici măsurabile cu unitățile folosite. Păstrez de cățiva ani, mai precis din 27 aprilie 2008, o scrisoare primită în Ajunul Paștelui de la Artur Silvestri. Il cunoscusem cu niște ani în urmă, ca expert imobiliar dar am descoperit în el cu mul mai mult - un condeier excepțional și o istorie adevărată, cu lumini și umbre, însă mai ales un iubitor incurabil al României Tainice. Era un loc în care credea și despre care îmi vorbea adesea. Epistola asta a fost poate cel frumos gând primit de Paști (și unul dintre ultimele primite de la Artur care s-a prăpădit câteva luni mai târziu, în noiembrie) și m-am gândit ca azi să vi-l dăruiesc și vouă, prieteni cunoscuți sau necunoscuți. Mi-ar plăcea să vă bucure și să vă aline, oriunde vă veți afla.

De fapt, aici sau aiurea sîntem cu toții o părticică a Acelei Românii Tainice:
"Gasesc de folos ca, in Zi Mare, sa recapitulez pentru mine cateva din chipurile si prezentele care imi sunt un reazem si argumente pentru a spune ca in ceea ce fac nu este o greseala si ca , daca am pornit intr-acolo unde socoteam ca trebuie sa pornim , inseamna ca a venit timpul sa re-cladim si sa renuntam la distrugerile sinucigase de pana acum . La aceasta ne indeamna felul insusi cum suntem constituiti si , deopotriva , ecourile ce ne vin din vechime in forme si cuvinte care ne sunt inteligibile si pe care , la randul nostru , ne straduim sa le facem intelese si altora , pentru a fi utile azi , maine si in timpul nedeslusit ce ne asteapta . Caci , la drept vorbind , alta cale nu ar putea fi . Sa ne facem ca nu le auzim ar insemna sa ne aratam ne-asezarea si sa ne recunoastem nevrednici ; sa le uitam ar fi sa nu mai avem principiul insusi de alcatuire ; sa le schimonosim nu se poate inchipui caci am trai degeaba . Destul ca sunt unii , si nu putini ,care , in indefinitul compozitiei lor sufletesti marunte , nici macar nu mai stiu de unde vin si unde se duc si a caror inclinatie catre "urat "si rau sta nu doar impotriva celulei originare negand intreaga istorie de unde au iesit ca intocmiri ci si in contra Naturii insasi , cu pecetile ei ce le sunt ininteligibile , straine si de sens abscons .Noi ,insa, avem legitimitatea faptului trait si a lumii de origina cu mesajele ei i-modificabile , pe care ni le-am insusit .
In anii de pana acum , multi sau putini , asa cum o vrea Dumnezeu , nu am avut decat nazuinta de a privi in jur cu atentie si cu buna-voire , intelegand ca , daca viata ne-a fost data ca un mister inexplicabil , nimic nu o face mai bine purtatoare de inteles ireductibil decat rezultatul viu si definit , Fapta , de orice greutate . De-aceea , atat "ieri " cat si azi -si ,daca voi avea zile, si maine - am simtit ca daca dincolo de orice prejudecati , retinere nepasatoare si individualism sterp , voi afla , precum in nisipul riurilor mari , pepita de aur si o voi arata si altora , ajutand, pe cat pot , sa se scoata mai lamuritor in evidenta , nu voi fi trait fara rost ; si nadajduiesc ca nu am gresit .
Multi cred , si imi spun , ca astfel de indemnari , desi in esenta laudabile si poate ca si creatoare de efect pozitiv , nu vor duce decat la suferinta si dezamagire caci stergerea din memorie a celor bune ce ti s-au facut este o lege ireductibila a "umanului " si ca gratitudinea apasa de obicei ca o boala grea si nu se suporta decat de catre cei cu adevarat puternici . Insa daca as gandi la fel , ar insemna sa nu mai pot inainta cu largime si sa cad cu totul prada desnadejdii inchipuindu-mi ca , in timpul ce va veni , "lucrarea" noastra, de oricata anvergura , nu va mai insemna nimic si ca , in locul sufletelor dedicate , vor exista numai creaturi definite de o stricaciune insondabila unde apucaturile rele ar fi doar cele mai de ingaduit .Aceasta concluzie este de neimaginat . Viata noastra nu se desfasoara in masuri ce depind de noi mai mult decat de insasi Firea careia ii apartinem iar in enigma ei insondabila nu incap decat principiile ce conduc la "intocmire" , creind organisme cu sens interior si nu aratari necontinutistice . Suntem , deci , "in firea lucrurilor " , adica acolo unde esentiale sunt "locul de unde venim " , limba ce o vorbim , rudeniile ce ni s-au dat , sufletele insotitoare ,intregul ce ne inconjoara si pana la urma - Parintii , adica Neamul , alcatuind o realitate nesfarsita si inaccesibila pentru intelegerea noastra , fapturi mai marunte decat bobul de nisip".

Hristos a înviat ! Adevărat a -nviat !

vineri, 22 aprilie 2011

Electorale de peste Prut

Am avut o discuție agreabilă și tare interesantă cu profesorul Dan Dungaciu, fostul consilier al lui Mihai Ghimpu pe vremea când acesta din urmă a fost Președinte interimar al Republicii Moldova. Il cunosc de multă vreme pe profesor și i-am apreciat întotdeauna seriozitatea, temeinicia pregătirii și afecțiuna sinceră față de Basarabia. M-am bucurat că meritele au început să-i fie apreciate, că s-a implicat cu curaj și inteligență atunci când a fost solicitat și sper că va reuși curând să impună un proiect pragmatic, eficient și european, o construcție sănătoasă,pe termen lung, a relației București - Chișinău.
Evident, dialogul cu Dan Dungaciu s-a referit la evolutiile recente din Republica Moldova, la peisajul electoral așa cum arată la o săptămână de la debutul campaniei pentru locale. (Mâine dimineață, după 9.30 îl puteți asculta la Radio București FM, pe 98,3 sau pe http://www.bucurestifm.ro/). El crede că, așa cum a pornit, campania amenință să zdruncine și mai mult soliditatea deja greu încercată a Alianței.
L-am auzit pe actualul primar al Chișinăului, liberalul Dorin Chirtoacă, amintindu-le unora dintre candidați să nu uite că vor trebui să guverneze împreună și după alegerile locale. Insă tot el l-a vitriolat pe Victor Bodiu acuzându-l câ ar fi partener de afaceri imobiliare al premierului Filat iar Bodiu n-a ezitat să-i răspundă în aceeași notă. O strategie păguboasă din care au de câștigat comuniștii care încearcă prin candidatul lor Igor Dodon să obțină ceea ce n-au reușit niciodată până acum și anume să sara pragul de 40% pe care nu l-au depășit niciodată la Chișinău.
Premierul Filat a înșelat puțin orizontul de așteptare al electoratului lăsându-l o bună bucată de vreme să se încălzească pe margine pe fostul ministru al justiției Alexandru Tănase, în calitate de potențial candidat al PLDM, pentru ca în ultima clipă să-l arunce în confruntare pe secretarul general al Guvernului Victor Bodiu. Motivul - Dan Dungaciu crede că ar fi constat în aceea că fostul număr 2 din PLDM, Tănase, dacă ar fi câștigat Primăria Chișinăului ar fi putut deveni cel mai puternic lider din partid, periclitând poziția lui Filat.
Până la alegeri mai sînt 5 săptămâni, după mintea mea suficient, ba chiar prea mult pentru ca reprezentanții Alianței să se discrediteze reciproc în fața electoratului moldovean. Deocamdată sondajele îi acordă prima șansă actualului primar, Chirtoacă care ar câștiga după un tur doi alături de Dodon, însă, cum spuneam, până pe 5 iunie mai e mult, mult prea mult.
(In fond, marea problema a acestor alegeri la asta se rezuma: va ramane sau nu Chisinaul o reduta anticomunista?!)
Dacă vă tentează să aflați și altele, ascultați mâine interviul cu Dan Dungaciu.
Gata . Plec la Câmpina să inroșesc ouă și să pregătesc ceva grozav. S-auzim de bine.

miercuri, 20 aprilie 2011

Balcani - pântecele slab

Sfârșitul săptămânii trecute a umplut de localnici centrul Zagrebului, unde, într-o atmosferă tensionată, se aștepta sentința Tribunalului de la Haga referitoare la croatul Ante Gotovina. Vestea condamnării la 24 de ani de închisoare pentru conaționalul lor acuzat de crime de război a cuprins de disperare și apoi de furie cele câteva mii de oameni adunați în Piața Jelacic. Alături de Ante, un alt general  Mladen Markac a fost și el condamnat la 18 ani de detenție. Văduve și veterani de război împodobiți cu decorații militare, copii, rude și prieteni ai celor care au luptat în războiul sârbo-croat plângeau ținându-se de ziduri neputând accepta sentința, nedreaptă în opinia lor, pronunțată de judecătorii Tribunalului de la Haga. Ante Gotovina era și a rămas pentru ei un erou național și nu pot accepta ca acela care a luptat pentru eliberarea Croației să fie acuzat de crime de război. Dacă asta este Europa, nu mai vrem în UE, scandau cei cca 2000 de oameni plângând și agitând pancarte anti UE. Printre cei ce protestau față de decizia de la Haga s-au aflat și celebrități inclusiv antrenorul de fotbal Miroslav Blazevic, unul dintre cei mai iubiți croați, rămas și el mut la auzul sentinței. Veteranii au lansat apeluri la proteste publice, acuzând Europa de trădare și solicitând oprirea procesului de aderare. (Prietenii și cititorii mei știu că Zagrebul este doar la un pas de a fi primit în UE iar procedurile de aderare s-au deblocat în 2005, imediat după ce Președintele de atunci, Stipe Mesici, a anunțat hotărârea Croației de a participa la eforturile internaționale de capturare a lui Gotovina, disparut din 2001).

CINE ESTE GENERALUL ANTE GOTOVINA

S-a născut pe 12 coctombrie 1955 pe insula croată Pasman iar la 16 ani părăsește Jugoslavia lui Tito, se îmbarcă pe un vas, deprinde marinăria însă se plictisește iar 1973 se înrolează în Legiunea străină luptănd cu curaj în locuri fierbinți din Africa și America Latină, motiv pentru care este avansat caporal-șef.
Primește cetățenia franceză și cariera sa aventuroasă ia o altă turnură - se angajează la diverse companii private de securitate franceze, unele având legături și cu extrema dreaptă (sînt voci care afirmă că i-ar fi asigurat protecția personală lui Jean Marie Le Pen). Este remarcat întotdeauna pentru duritatea și apetitul pentru femei frumoase. Colindă stațiunile exclusiviste de pe Riviera franceză dar este văzut adesea și în hoteluri de lux din Insulele Canare. Dosarele politiei franceze atestă că pe numele său au fost emise mandate de arestare pentru jaf și șantaj iar în 1986 a primit o sentință de cinci ani închisoare, fiind însă eliberat anul următor.

In 1991 Ante Gotovina revine în Croația, care devenise stat independent și se alătură Gărzii Naționale. Calitățile sale de luptător și experiența acumulată pe fronturile din Ciad, Guatemala, Paraguay, Columbia, Argentina îl fac remarcat rapid și devine comandant al Zonei Operative Split a Armatei Croate în 1992 și apoi avansează rapid astfel că în 1996, datorită faptelor de arme  Președintele Franjo Tudjman îl avanseză general colonel. Odată cu căderea regimului Tudjman, cade în dizgrație. La scurt timp este pus sub acuzare de Tribunalul de la Haga însă e înștiințat la timp și părasește Croația iar fostul general se stabilește, pare-se, în sudul Franței însă călătorește mult în țări îndepărtate precum Brazilia, Argentina, China sau Tahiti. Este capturat pe 7 decembrie 2005 în Teneriffe și încarcerat la închisoarea Scheveningen din Haga.


FAPTELE

Pe 4 august 1995 Croația a lansat ofensiva militară, purtând numele de cod  Operațiunea Storm, sub conducerea efectivă a generalului Ante Gotovina. Acțiunea avea ca scop redobândirea controlului asupra regiunii Krajina, cucerită de sârbii separatiști și a marcat practic sfârșitul existenței auto proclamatei republici Srpska.
La ora 5 dimineața 150.000 de soldați croați au atacat de-a lungul unui front de cca 300 de km iar, concomitent,trupe bosniace au atacat Krajina dinspre Bihac urmând să facă joncțiunea cu croații. O mare parte a sârbilor părăsiseră deja regiunea totuși lupte grele s-au dat în zonele Kordun și Petrinja. Ziua următoare Consiliul Suprem de Apărare Sârb s-a întrunit sub conducerea presedintelui Martic și a decis evacuarea populatiei civile .In aceeasi zi doua avioane americane au lovit radarele antiaeriene sârbe, motivând că fuseseră luate în colimator de rachete antiaeriene. Peste 200.000 de sârbi, în principal femei, bătrâni și copii au început un adevărat exod, părăsindu-și în grabă casele și pământurile. Cei rămași în urmă au fost executați, torturați iar casele au fost arse. Tribunalul de la Haga l-a găsit vinovat pe Gotovina de uciderea a peste 150 de sârbi, de deportare, jefuirea proprietății și distrugere violentă a unor orașe și sate.



IN LOC DE FINAL

La capătul operațiunii, în luna noiembrie, croații l-au omagiat pe Gotovina ca pe un eliberator de țară. Sârbii au afirmat că Operațiunea Storm a fost cea mai gravă și mai crudă acțiune de purificare etnică, după cel de al doilea război mondial. Croații sărbătoresc la 5 august reântregirea țării. Sârbii încă așteaptă scuze oficiale din partea guvernului de la Zagreb pentru actele de violență comise în timpul operațiunii Storm.
Zilele trecute un general croat a fost condamnat de TPI la 24 de ani pentru crime de război iar Croația îl venerează ca pe un erou național. Sărbii cred că e un act de dreptate. In urmă cu 5 ani se stingea la Haga, în arest, fostul președinte sârb Milosevici, acuzat și el de crime de război. Mulți au considerat că era un act de dreptate. Azi ambele țări bat la porțile UE și NATO și privesc înapoi cu mânie.


marți, 19 aprilie 2011

Cuba Libre (continuare)

Iertare! Să vorbeşti despre Cuba, despre anii şi eroii Revoluţiei fără să o laşi pe Nathalie Cardone să spună povestea asta, e aproape o impoliteţe:


Cuba Libre

După 14 ani de pauză, la Havana partidul comunist și-a ținut un congres extraordinar  ocazionat de aniversarea a 50 de ani de la victoria repurtată de revolutionarii lui Castro și Che Guevara împotriva Americii în ceea ce istoria a consemnat sub numele de Operațiunea Golful Porcilor. Pentru cei care nu-și mai amintesc de Playa Giron (cum o numesc cubanezii) o să spun doar că, în zilele de 17-19 aprilie 1961, SUA a încercat să răstoarne guvernul comunist al lui Fidel printr-o invazie începută cu un atac aerian și continuată cu un atac terestru al unor trupe de exilați cubanezi, antrenați de CIA. Un personaj la modă pe tricouri astăzi vedea atunci evenimentul ca având un impact mondial:





Operațiunea a eșuat lamentabil în principal din cauza neimplicării serioase a forțelor americane, exilații trezindu-se abandonați în fața tancurilor rusești ale armatei cubaneze. (Cineva spunea - Cuba era considerată în curtea Americii, dar era... la un joc de noroc distanță de URSS) Rezultatul a fost o înfrângere usturătoare pentru americani, pe care nu au uitat-o niciodată, și l-a pus într-un conflict ireconciliabil pe președintele Kennedy cu CIA cu urmari nefaste pentru ambii:




Zilele astea a fost însă prilej de bucurie la Havana unde Raul, fratele lui Fidel Castro, cel căruia i-au fost încredințate destinele țării, a organizat o paradă militară impresionantă și petreceri nationale, pentru a marca o jumătate de veac de la anihilarea invaziei americane  şi victoria revolutiei comuniste. Al 6 lea Congres al Partidului a reunit câteva sute de participanți încrezători și o mână de lideri, aceștia din urmă părându-mi-se mult mai  îngrijorați decât lăsau să se vadă monitoarele televizoarelor, de soarta unei țări vesele dar săracă, mândră dar cu urechea pâlnie la ritmurile din Miami.


luni, 18 aprilie 2011

De Florii (continuare)

Dacă nu v-am spus, o fac acum - ne-am înmulțit (la Câmpina). După ce le-am terminat stabilimentul, în curtea din spatele casei au apărut noile colocatare, 30 de găinușe de bună condiţie care, de cum s-au acomodat, au început să contribuie la hrana sănătoasă a familiei.
În ce le privește, ele consumă iarbă, cereale  şi pâine. 

Mai jos, este doamna Felicia strângând recolta.
 

Nu se vede dar credeți-mă pe cuvânt, din brazde au apărut primii muguri de ceapă,usturoi, verdeață. Urmează să punem rosiile care, deocamdată sînt la școală și devin pe zi ce trece răsaduri eco pentru că știm de unde am achiziționat semințele.


Ați văzut? A început să înflorească magnolia (ăsta este evenimentul de primăvară al curții)...



...și au apărut și zambilele:


Lipsea ceva? Ceva bun de weekend, nu-i așa? Țineți-vă bine - a fost un berbecuț la ceaun, (cărniță bună și fragedă luată de la vecinii noștri arabi de lângă Radio, trebuie doar să le spui ce-ți trebuie) cu ceapă, usturoi și rozmarin, ardei iute întreg și, desigur, mult vin (am folosit pentru asta o căpşunică belea).


Vlad a gustat și i-a plăcut:

Pe urmă am gustat cu toții până n-a mai rămas nimic.
Şi pentru că  finis coronat opus, am avut la desert tort cu mere (din grădină) și cu frișcă, un deliciu comis integral de nevastă mea.

Toți participanții la festin s-au declarat mulțumiți. Am ciugulit pe terasă, supravegeați îndeaproape de unicul și prea iubitul pisoi al familiei - numitul Pițurcă.

Așa că, stimați cititori și dragi prieteni, cam așa a fost weekendul de Florii...















vineri, 15 aprilie 2011

Indecenţe


Doamna de mai sus este Andreea Paul Vass, consiliera primului ministru Emil Boc. Azi la pranz a dat un interviu pentru RRA, preluat de Agentia RADOR si pe care am decis sa-l postez ca o recunoastere a perplexitatii si a incapacitatii mele de a decide ce m-a bulversat mai tare auzindu-l: aroganta sau cinismul doamnei cu pricina. Usurinta cu care vorbeste de niste cresteri de preturi care vor cocosa si mai rau populatia cea mai saraca a UE, in conditiile in care scumpirile directe la energie vor antrena scumpiri incalculabile indirecte la toate produsele, fara sa existe practic o piata, fara sa fi identificat in prealabil macar consumatorii vulnerabili, iar ca solutii sa fie aduse in discutie revitalizarea parloagelor si energia fotovoltaica, ma fac sa privesc cu alti ochi inchiderea a zeci de spitale in simultan cu inaugurarea de terenuri de hochei pe iarba.
Delectati-va si voi (daca puteti):

Andreea Paul Vass: Repet, blocarea preţurilor la un anumit interval limitat de timp nu face decât să amâne o problemă şi nu s-o rezolve pe fond. Care este structura economică energetică a României? Noi suntem intensiv consumatori de energie, adică pentru produce o unitate de PIB noi consumăm în medie de patru ori mai multă energie decât media europeană; suntem total ineficienţi şi atunci o problemă de fond se pune în zona retehnologizării, în zona reorientării consumului de energie dinspre carburanţi spre resursele regenerabile. Se pune problema taxelor, a accizelor şi există o discuţie la nivel european dacă acea limită a accizelor, la care România este obligată să se alinieze în curând, şi degeaba punem presiune acum pe guvern să diminueze taxele, la un moment dat vom fi obligaţi la un salt brutal şi poate chiar mortal pentru unii actori economici, care nu reuşesc să se alinieze atât de rapid la o creştere brutală a preţurilor. Deci, mai degrabă o creştere graduală serveşte interesului actorilor economici sau a populaţiei să se adapteze la condiţiile de preţ. Mai mult decât atât, România este importatoare de energie. Dacă am fi exportator net de energie lucrurile le-am discuta în cu totul alţi termeni. Or, noi importăm acest preţ internaţional al energiei şi nu-l putem evita.

Realizator: Dvs. spuneţi că se leagă lucrurile aşa: consumul de carburanţi contează şi în consumul de energie; aţi spus reorientarea consumului de energie spre resurse regenerabile, spre energia din resurse regenerabile. Dar în ce domenii se poate întâmpla lucrul acesta?

Andreea Paul Vass: În toate domeniile. Daţi-mi voie să vă dau un indicator, care trânteşte orice discuţie care încearcă să demonteze această ipoteză că România are capacitatea de a-şi satisface nevoile de consum energetic. Dacă ne uităm la resursele de biomasă şi la terenurile româneşti nelucrate, vreo 3 milioane de hectare, trebuie să vă spun - de pârloage, pe scurt, 3 milioane de pârloage, atâtea există în România - trebuie să vă spun că cu 300 de mii de hectare România are capacitatea să se încălzească şi să se lumineze - la iluminatul public mă refer, da?, şi casnic - în întreaga naţiune, cu 300 de mii de hectare. Avem această capacitate în zona resurselor regenerabile şi am dat doar exemplul biomasei...

Realizator: Care ar fi acelea?

Andreea Paul Vass: ...dar mai este şi energia fotovoltaică, adică solară, şi energia eoliană, care încă sunt în primele faze de dezvoltare.

Realizator: Vedeţi ce se întâmplă, lucrurile acestea par foarte de perspectivă. Cam cât timp...

Andreea Paul Vass: Nu sunt de perspectivă! Noi avem o lege a energiei regenerabile, care nu este aplicată de vreo doi ani.

Realizator: Este în ordine, dar cam cât timp ar lua să fie puse pe teren acele instalaţii, dispozitive, ce-or fi ele, care să producă energie regenerabilă şi să înceapă să alimenteze iluminatul public ş.a.m.d., şi încălzirea?

Andreea Paul Vass: Investitorii sunt extrem de interesaţi de...

Realizator: Este vorba despre luni, ani?

Andreea Paul Vass: Este vorba despre luni, este vorba despre luni, iar când este vorba şi despre o plantaţie de biomasă acolo lucrurile se discută într-adevăr în ani. Dar există biomasă care provine din resturile de la industria lemnului, de pildă, răşina, şi care se poate folosi, sau pănuşile. Deci sunt foarte multe resturi ale produselor agricole care pot fi folosite ca materie de biomasă.

Realizator: Există şi exemple. Sunt localităţi în România care se încălzesc cu centrale pe rumeguş.

Andreea Paul Vass: Tocmai.

Realizator: Dar, întrebarea este alta, în măsura în care ar fi implementate aceste tehnologii...

Andreea Paul Vass: Da, nu se rezolvă lucrurile peste noapte, dacă asta doriţi să întrebaţi.

Realizator: Nu numai asta vreau să întreb. În măsura în care ar fi implementate aceste tehnologii, ar scădea consumul de carburanţi tradiţionali? Care ar fi efectul asupra preţului carburanţilor sau nu ar mai conta? Ar scădea atât de mult încât în economia lucrurilor nu ar mai conta?

Andreea Paul Vass: Vă mai spun încă odată, dacă se face acest lucru evităm un preţ ridicat al carburanţilor, pe care noi îl importăm de la nivel internaţional. Preţul la ţiţei este un preţ internaţional. Noi nu suntem Rusia, care să ne permitem un preţ subvenţionat artificial şi să exportăm preţul... la suprapreţ.

miercuri, 13 aprilie 2011

BBC all over the world

Cred că nu a trecut mai mult de o lună de cănd Secretarul de Stat Hillary Clinton avertiza, într-un discurs ţinut în Congres că Statele Unite se află într-o competitie "incredibilă" cu China pentru influenţă regională şi resurse şi sînt deja pe punctul de a pierde războiul informatic cu Al Jazeera, canalul de ştiri arab. China şi Rusia îşi sporesc prezenţa informatică internaţională în timp ce Washingtonul adoptă o atitudine prudentă iar Londra  diminuează drastic bugetul pentru BBC.

Apelul dnei Clinton nu a rămas fără urmări astfel că, azi, Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului britanic a recomandat anularea măsurii anunţate de Guvernul de la Londra prin care se reducea finanţarea BBC World Service cu 16%. Parlamentarii au argumentat că e vorba, de fapt, de o falsă economie în comparaţie cu rolul Serviciului Mondial în promovarea intereselor ţării, ce depăşeşte cu mult costurile.

Serviciul Mondial BBC are cca 2400 de angajaţi platiti de Ministerul de Externe. Reducerea cu 16% ar fi însemnat o economie de 46 milioane lire (dintr-un buget alocat de 253 milioane lire), ar fi dus la concedierea a 650 de angajaţi şi încetarea emisiei în 5 pănă la 32 de limbi ceea ce, se presupune, ca ar fi afectat un public  de cca 30 milioane de persoane din întreaga lume.


Ideea ar fi că, deşi s-a încheiat războiul rece si între timp a apărut si Internetul care a bulversat si a produs mutatii de neînchipuit in comunicatii, iata că, după aproape 80 de ani de existenta, BBC World Service isi menţine şi azi, nu numai reputaţia, dar reuseste în mod miraculos să-şi păstreze şi influenţa. (Poate ca nu întamplator noul purtator de cuvant al NATO este un fost jurnalist al BBC, dna Oana Lungescu.)

luni, 11 aprilie 2011

Vreau o criză ca a lor

Capricioasă vreme în weekendul ăsta. La Câmpina a fost şi un pic de soare cu dinţi, a bătut şi vântul de-am crezut c-o să ne zboare ţigla de pe casă, a şi plouat, ba am avut parte si de ceva lapoviţă. Una peste alta, cu excepţia a vreo două- trei ore sâmbătă, nu a prea fost loc de făcut mare lucru prin grădină.
Aşa că am pornit-o hai-hui la cumpărături, fără o idee precisă, ci doar cu găndul de a cinsti cum se cuvine un grătar la care tânjeam de vreo săptămână. Fără multă vorbărie, mi-am luat punga eco (think green, nu-i aşa?) şi, pe una dintre străduţele oraşului ce parcă adulmeca sărbătoarea, am dat de nişte sibieni ce etalau cu mândrie şi păstrămioară de berbecuţ şi nişte cârnaţi subţiri din acelaşi material la care se adăuga şi o minunată telemea, tot ovină. Am luat din toate câte puţin (bine, nu foarte puţin) şi după ce am mai căscat puţin gura căci parcă toţi pofticioşii din Câmpina se adunaseră in zona, am pornit inapoi către casă, nu singur ci cu un amic pe care îl întâlnisem în zonă, venit şi el ca şi mine fără niciun scop acolo. Pe drum am evitat să vorbim despre conţinutul pungilor noastre căt şi despre proiectele personale legate de acestea. Aşa că am ajuns să vorbim despre criză pentru că acum - nu-i aşa? -  am mai adăugat un subiect pe lista acelora la care tot românul e expert. Iar amicul meu îmi spune:
- Dom`ne, uite belgienii ăştia făcură 300 de zile criză politică, atâta a trecut de la ultimele alegeri și ei tot nu au decât guvern interimar. Au bătut toate recordurile de criza, chiar nu știu să mai fi stat cineva atâta fără guvern oficial. Eu, să știi că îi admir.
- Da` de ce dom` inginer? -  întreb eu ca să-l zgândăr pentru că știu că amicul deși lucrează la gaze, e un om cu mintea acasă și foarte atent la tot ce se întâmplă in lumea mare.
- Păi să-ți spun, continuă omul vizibil satisfăcut de interesul meu sincer, Belgia asta a devenit o țărișoară prin 1830, când provinciile catolice din Tările de jos s-au desprins de nordul calvinist și și-au proclamat independența însă nici flamanzii, nici valonii nu prea s-au obișnuit cu ideea că stau în aceeași casă și s-au ciupit tot timpul. Da` știi ce-i amuzant? Deviza lor: Unirea face puterea.
- Bine, bine, zic eu, e interesant ce spui însă tot nu înțeleg de ce-i admiri așa de tare. Da` daca n-ai nimic împotrivă, hai să continuăm discuția la mine, îl momesc eu, punem un disc, facem un foc.
- Păi, cu drag, zice amicul așteptându-se probabil ca ne vom instala lângă șemineu și vom asculta ceva muzică.
Vă închipuiți surpriza ce-l cuprinse când văzu că-l conduc in grădină unde instalasem discul meu de fontă luat astă vară de la Balvanyos, cu lemnele pregătite în jur, doar să-i dau foc. Ceea ce am și făcut după ce am scos din beci un clondir din căpșunica adusă de cumnatu-meu. Il lăsai pe amic să savureze licoarea iar eu am feliat pastrama, am rupt haiducește cârnații, iar la mijlocul discului înfierbântat am pus trei linguri de untură de rață. Când s-a topit untura am aruncat niște cartofi noi, doar un pic fierți în coajă de doamna Felicia (nimic nu-i face mai gustoși decât untura de rață) și câțiva ardei iuți verzi și rosii, iar apoi am decorat discul cu păstramioara si cârnații care au început să degaje un miros ce l-a făcut pe amicul meu să-și piardă șirul gândurilor.
- Ei, și de ce ziceai dom` inginer, reiau eu discuția, că-i iubești pe belgieni?
- Dragul meu, spuse amicul făcând din nou plinul paharului său, știi ce-mi place la băieții ăştia? Că, deși toată lumea se aştepta la un dezastru, ei trăiesc bine mersi, au al 14-lea PIB din lume, o ţărișoară de nici 11 milioane de oameni, ba anul ăsta așteaptă o creștere de peste 2%, au asigurat Președinția UE fără cusur iar acum, in plina criza politică cum ziceam, au decis rapid să participe la operațiunea ONU în Libia. Aşa criză, tot să ai. Si mai sint şi băşcălioşi dom`ne. Organizează niște proteste de pomină: acu vreo doua luni cam 400 de bruxelezi s-au adunat in centru și şi-au arătat fundurile guvernanților, apoi s-au decis să-și lase bărbile să crească până vor avea guvern pe bune dar cea mai tare a fost o doctoriță, senatoare, care le-a propus nevestelor politicienilor să nu se mai lase "călcate" până când barbații lor nu s-or înțelege să facă naibii guvernul. Haioşi dom`ne şi le prieşte criza... Cică mâncarea lor naționala se cheamă "moules frites", adică scoici fripte cu cartofi prăjiți, da` cu discu' ăsta să ştii că m-ai pierdut. Ce moule,  frate!...

vineri, 8 aprilie 2011

Un simplu gest

Cu Cioran am făcut cunoștință relativ târziu, prin anul întâi sau doi de facultate, când devenisem destul de apropiat de unul dintre colegi, pentru a-mi împrumuta una dintre comorile sale - o ediție din 1939 a Schimbării la față a României. Mai citisem bucăţele, fragmente în română sau franceză pe ici pe colo, dar nu mai ținusem niciodată în mâna o carte întreagă, scrisă  de la un cap la altul de Emil Cioran. Citisem despre el, știam aproape tot ce scrisese, îi înțelegeam revolta împotriva unei anume Românii, am acceptat și faptul că renunțase să folosească româna după ce autoritățile comuniste îi retrăseseră cetățenia (deși asta înțelegeam mai greu, pentru că țineam minte de la Nichita că patria noastră este limba română și nu prea știam cum te-ai putea des-țăra de limba ta, dar Cioran era un idol și i se putea ierta orice). Aveam exact vârsta la care Cioran scrisese Schimbarea la față - 24 de ani- și cine mă cunoaște acum, cu greu și-ar putea imagina viața boemă pe care o savuram atunci, atăt din plăcere cat și dintr-o frondă lipsita de orizont.

Mergeam la școală, eram student la litere, citeam, scriam, ne pileam al naibii de des, legam prietenii de pahar dar mai ales de cărți, cel mai adesea continuam cursurile la amfiteatrul Lido (terasa care azi nu mai există) unde împreună cu Sorin Suciu, Radu Sorescu, Gabi Balaci, Vali Bădulescu, cu chilianul Alejandro de la medicină, Raluca Sandu, cu dragul meu profesor Petrică Nicolau, Dumnezeu să-l odihnească, sau cu profesorii Petcu, Gigi Apostol (care predau fiosofie, economie politica dar ne vorbeau de Clubul de la Roma, de Toffler, de autori pe care veleitarii de noi habar nu aveam) dar și cu formidabilul CMI, proful de literatură comparată - adesea ne întorceam la Cioran. Pe culmile disperării, Lacrimi și sfinți, Cartea amăgirilor reveneau iar și iar in discuţiile noastre. Nu eram, nu puteam fi de acord cu toate ideile lui Cioran, de fapt adesea nu eram de acord nici cu noi înșine dar nihilismul superb, eroismul, nu lipsit de cinism, și mai ales revolta împotriva lâncezelii spiritului, ne cuceriseră.

Ne amuza, recunosc, fronda lui împotriva oricarui sistem, faptul că la aproape 50 de ani, desi ajunsese unul dintre reperele culturii franceze, continua să locuiască într-o mansardă și să mănânce la o cantină studențească. Eram cumva în aceeași situație - eram revoltați, trăiam pentru a scrie, locuiam în mansarde, mâncam la cantină. Cum puteam să nu-l iubim și să nu ne promitem că, odată ce vom ajunge acolo, în Franța, vom merge să ne vedem Maestrul...

La Paris am ajuns pentru prima dată in 1993 venind de la Strasbourg, am bătut două zile Cartierul Latin fără să îndrăznesc să urc să-l caut în mansarda sa pe Cioran. Auzisem că era o prsoană dificilă, că nu-și primea nici cunoscuții fără ezitări, după telefoane prealabile. N-are a face. Eram acolo, respiram același aer, vedeam aceleași locuri, știam că e în viață și nu ne despărțeau decât câteva zeci de metri. Era suficient...
(L-am putut vedea insă "de aproape" prin sticla televizorului de câteva ori, de neuitat rămânând această întâlnire, datorată lui Gabriel Liiceanu.)




 Azi constat cu tristețe că punțile s-au erodat, nu mai știu mare lucru de colegi, nici de dascăli, unii s-au prăpădit altii s-au retras înlăuntrul lor cu discreția specifică intelectualului de clasă... Cei care am rămas, probabil că ne-am revoltat văzând că, la 100 de ani de la nașterea lui Cioran, autoritățile vremelnice ale României au ridicat din umeri cănd s-a pus problema achitării unei sume aproape nesemnificative pentru redobândirea manuscriselor sale. Ne-am bucurat apoi,văzând că un român înstărit a plătit întreaga sumă, vreo 400000E, a recuperat totul şi a promis că întreaga comoară va fi donată Bibliotecii Centrale Universitare. I s-a părut că era de datoria lui să facă asta.
Doamne, ce simplu și frumos poate fi totul câteodată...
P.S. Nu-mi vine să cred ce emisiune exceptională am putut asculta azi la Radio România Actualităţi pe această temă.

Pariu

S-ar putea ca FMI-ului să nu-i fi căzut tocmai bine scenariile generoase ale Guvernului căci băieţii din Consiliul fiscal - un organism creat la cererea expresă a FMI - au strâmbat din nas şi au zis că, de fapt n-am fi ieşit din recesiune iar salariile bugetarilor nu vor putea fi aduse la nivelul din iunie 2010. S-a stabilizat economia însă populaţia nu va simţi efectele decât peste 2-3 ani iar în 2012 nu poate fi luat în calcul un potenţial de creştere salarială mai mare de 5%.
Hai da de! Eu merg pe mâna lu` dom` prim ministru, că ştie el ce spune. Pe pariu?

Uite, eu pun un coşulet cu mere ionatane şi o sticloanţă cu ţuică, ambele din producţia proprie. Se bagă cineva?

miercuri, 6 aprilie 2011

Oficial ne merge bine

V-aţi prins? Chiar am ieşit în mod oficial din criză. Nu vă luaţi dupa cârcotaşi, nu mai credeţi în previziunile dezastruoase, cu atât mai puţin în cele extincţioniste pentru 2012, nu mai gândiţi negativ, think pink (sau mai bine orange) pentru că dl.Boc nu a minţit: nu mai e criza. Adică, pentru a fi mai explicit, s-a decis că gata, pacientul Romania s-a făcut bine, tratamentul aplicat a fost la fix, medicii au lucrat ireproşabil, încă puţin regim şi, din primavara următoare, îşi poate relua traiul (si mălaiul) de dinainte. L- am văzut cu ochii mei pe dl prim ministru când a spus răspicat la televizor că, după calculele specialiştilor, am ieşit din recesiune însă asta nu înseamnă că ne va fi bine imediat. Ci, cam de la anul, când este prognozată şi recuperarea integrală a tuturor pierderilor salariale suferite de bugetari în 2010. Şi, citeam în ochii domniei sale că ar mai ramâne loc şi de-o mărire mică de pensii, de salarii, da` puţin, nu mult că intram iar în criză. Da` de ce la anul şi nu acum? Simplu: pentru că la anul sînt alegeri şi e preferabil ca oamenii să mearga la vot gândind pozitiv şi cu sentimentul recunoştinţei întipărit pe chip. Vă intrebaţi probabil, pe bună dreptate, şi de unde bani că economia reală e legată la aparate? Habar n-am; poate din fondul de rezervă al BNR, poate de la FMI sau, cine ştie, chiar din economiile făcute din tăierile de salarii; dar vor fi. Nu-i aşa că e tare dl. prim ministru?

Cât or să ţină banii şi traiul bun ? Nu ştiu, dar cel puţin până după alegeri. Şi criza, m-aţi putea întreba, ce s-a întâmplat cu ea, ce-a făcut dl Boc cu ea? Păi, ştiţi, eu cred că face cam aşa:



marți, 5 aprilie 2011

Tet Kale Preşedinte

Gata, ştirea e certă şi e caldă, Haiti are de azi un nou preşedinte în persoana lui Michel Martelly, un cantareţ foarte cool, de 50 de ani supranumit cu drag de localnici Tet Kale, adică Craniu Pleşuv. El a obţinut 67% din voturile (rămase) legal exprimate şi-i va succede pentru 5 ani fostului preşedinte Rene Preval care, deşi politician cu experienţă şi cu studii de management, nu a reuşit să facă prea multe pentru ţara sa, considerata printre cele mai sărace din lume, răvăşită ani mulţi de razboi civil dar şi de un cutremur devastator in ianuarie 2010.
Pentru cine nu ştie din prima unde să pună degetul pe harta pentru a gasi micul dar pauperul stat haitian, le voi spune să caute o insula in josul Cubei, între Jamaica şi Puerto Rico, împartita inegal în doua: bucata mai mare este una dintre cele mai visate destinaţii de vacanţa din Caraibe - Republica Dominicana iar cea mai mica -probabil la fel de frumoasă dar mai zbuciumată - Haiti. Dacă pentru partea dreapta biletele de călătorie sint la mare preţ, ei bine pentru celalalt stat, cu capitala la Port au Prince, recomandările rămăn unanime: "We advice you to reconsider your need to travel to Haiti".
M-a amuzat cumva sa aflu ca imnul haitian "La Dessalinienne" a fost compus la 100 de ani de la mişcarea de eliberare (Haiti a fost colonie spaniola si apoi franceză) din 1804 condusă de Jean Jaques Dessalines care, după ce a scăpat de toţi francezii de pe insulă s-a autointitulat împarat, ca Napoleon şi a si jucat rolul ăsta vreo doi ani pănă cănd băştinaşii s-au săturat de el şi i-au luat gătul şi coroana.
Acum, mingea e la Michel Martelly, căntareţul ras în cap si uşor mafioso, care a devenit foarte popular după clipul de mai jos:




Romania, who`s next?


luni, 4 aprilie 2011

Obama 2?

Aflu că azi Barack Hussein Obama, primul preşedinte de culoare al Statelor Unite se lansează în aventura campaniei pentru cel de-al doilea mandat la Casa Albă. Primele acţiuni vor fi consacrate strângerii de foduri, existând premize pentru ca actualul preşedinte să adune pentru alegerile de anul viitor peste un miliard de dolari. O groază de bani şi în condiţii normale darmite pe praful ăsta...
Deocamdată Barack Obama este principalul favorit în condiţiile în care nici nu este cunoscută o altă candidatură. Partidul Republican are mari probleme în a-şi desemna măcar potenţialii favoriţi din rândul cărora să-şi aleagă pe cel care să-l înfrunte pe actualul preşedinte.

Cu toate acestea, americanii nu par foarte încântaţi de perspectiva celui de-al doilea mandat al lui Obama. Un sondaj recent releva că 51% dintre ei nu cred în victoria sa însă povestea de abia a început.

Iar Hollywoodul de campanie e pregătit pentru o nouă super-producţie... Costumele sunt gata, viorile acordate, trompetele cu muştiucul potrivit, basul şi cu toba mare sunt deja în priză... A, da! Şi puţin machiaj. Show-ul poate începe. Rămân totuşi de cucerit şi alegătorii. Kiss them!




P.S. Vă daţi seama cum vor putea suna extra-başii  amplificaţi pe un buget de un miliard de dolari? Cum ar spune un senzaţional comesean de la mass(a) media: sunaţi-vă repede rudele, vecinii, prietenii!...

duminică, 3 aprilie 2011

Une journée bien remplie

Azi la prânz in timp ce Oana Zavoranu ajungea la Urgenţă cu paparazzi si hemoragie nazala, membrii familiei Preda grăbeau spre casa, fiecare venind din altă direcţie şi fără a şti, niciunul dintre noi, de drama cheridei, care ţinea cu sufletul la gura poporul abia ieşit din criza. Aşa ca, rupţi de foame şi de realitate, ne-am strâns (la propriu) in mica noastra bucatărie şi-am pregătit la 6 mâini un prânz de exceptie: piept de raţa cu portocale dupa o reţetă noua, preluată de pe blogul lui Florin Itu, căruia, in timp ce c(l)oceam sosul i-am inchinat un pahar de 3 ha.
Doar doua cuvinte despre minunăţia asta, care a fost mult mai uşor de pregătit decat ne-am aşteptat dar ne-a facut sa salivam vreo 75 de minte până fu gata. Cei trei piepţi de raţă îi scosesem decuseară din congelator iar azi n-am facut decăt sa-i sărăm, pipăram si apoi sa-i frigem câte 4 minute pe fiecare parte (fiindcă erau despieliţaţi); i-am lăsat la odihnă vreo 10 minute intr-un vas acoperit, hidratandu-i cu o soluţie constând dintr-o linguriţă de coniac bun şi vreo 5 de sos de soia, apoi i-am feliat şi i-am pus în tigaia în care sosul de portocale (suc de la 5 portocale, coaja de la 2, un pahar de vin alb - eu am pus un Muscat rosé spumant - un pahar de supă de pui, 2 linguri de miere, un baton de scortisoara, sare, piper) a evoluat domol preţ de o ora, de la lichid spre dulceţică. Inca vreo 3 minute dată la foc toata povestea si prânzul era gata în aplauzele generale.
 Exact la timp, altfel se termina si rosé-ul de 3 ha, pentru că, vorba Juliei Child, când găteşti e totdeauna nevoie de vin pe care, uneori, îl pui şi în mâncare.
Poate că m-am întins puţin, dar Donald a meritat fiecare bănuţ şi fiecare cuvânt. L-am intrebat pe Vlad, fiu-meu, cum e răţoiul; s-a oprit o clipă din inghiţit şi mi-a spus : "E precum căprioara lui Labiş... Mănânc şi plâng".

vineri, 1 aprilie 2011

Un popor vegetal




Mi-am amintit azi, paradoxal, vazînd cum s-a derulat o etapă bărbătească a reformei spitalelor, exact cînd boborul se bucura ca ne scuturaserăm de criză, de o poezie mai veche a Anei Blandiana:

Eu cred ca suntem un popor vegetal.
De unde linistea
În care asteptam desfrunzirea?
De unde curajul
De a ne lasa pe toboganul somnului
Pâna aproape de moarte
Cu siguranta
Ca vom mai fi în stare sa ne nastem
Din nou?
Eu cred ca suntem un popor vegetal –
Cine-a vazut vreodata
Un copac revoltându-se?