miercuri, 22 iunie 2011

Chișinău - o victorie otrăvită


După primul tur al localelor de la Chişinău, când puteam face infarct văzând exit- polurile şi apoi evoluţia numărătorii voturilor, ieri n-am îndrăznit să scriu despre victoria lui Dorin Chirtoacă. O fac astăzi, însă mărturisesc, cu strângere de inimă pentru că, deși formal se poate vorbi de o victorie, practic Alianța pentru Integrare Europeană a supraviețuit unui infarct. Consiliul municipal este pierdut în favoarea comuniștilor care au 26 de locuri (asta dacă la renumărarea de mâine nu apare vreo schimbare) iar Alianța are 25. Candidatul AIE își păstrează scaunul de primar doar datorită unei diferențe de nici un procent față de comunistul, Igor Dodon, împins în cursa electorală de Voronin mai mult pentru a-și frânge gâtul - mi s-a părut mie - decât pentru a câștiga, ceea ce echivalează aproape cu o înfrângere. Iar această lovitură năucitoare, Alianța o încasează exact în fieful său, în zona cea mai anti-comunistă din Moldova, cea mai pro-europeană - în capitala Chișinău.
Ar fi absurd ca rezultatul - o victorie dezastruoasă - să-i fie trecut în contul lui Dorin Chirtoacă pentru că votul nu a a mai avut nimic de-a face cu omul sau cu programul ci s-a dat un vot negativ. A fost un vot anti-comunist și anti-rusesc iar de partea cealaltă, a fost un vot anti-Alianță și anti-european. Pentru polarizarea formidabilă a populației, principalul responsabil rămâne coaliția la putere care nu a reușit să fructifice cei doi ani de guvernare și a avut o prestație lamentabilă în campanie. UE își are și ea partea ei de vină prin atitudinea mai mult rezervată față de Republica Moldova și autoritățile pro-europene de la Chișinău și aproape curtenitoare față de candidatul comunist Dodon, cărat  la Bruxelles de însuși Reprezentantul UE în Moldova. Pe de altă parte, cât de mult puteau fi luați în brațe și mângâiați pe creștet anumiți lideri ai Alianței care, în public, pozau ca apărătorii valorilor europene iar în particular, se îmbogățeau prin metode mafiote? Nu în ultimul rând, România își are partea ei de vină pentru nu a avut în toți acești 20 de ani o politică coerentă față de Republica Moldova și mai ales față de românii trăitori în statul de peste Prut. Atitudinea de dor și jale, pigmentată uneori de sudalme neaoșe, adoptată de administrațiile de la București de-a lungul vremii, contrastează puternic cu preocuparea permanentă și minuțioasă a Budapestei față de Transilvania și maghiarii din România. Efectele se văd și nu mă îndoiesc că se vor amplifica dacă nu tragem rapid concluziile necesare.
Așa că, odată identificați responsabilii, la prima strigare, pentru rezultatele localelor moldovenești, rămâne întrebarea: ce vor face Chirtoacă și ai lui cu succesul obținut duminică? Răspunsul vine fără ezitare: nimic, dacă nu vor fi învățat ceva din aceasă lecție usturătoare și nu vor înțelege, în sfârșit, că nu pot reuși decât împreună. Altfel, vor ajunge la lada cu gunoi a istoriei...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu