miercuri, 20 iulie 2011

Povești (adevărate) cu pirați

Am un prieten, Raul pe numele lui, marinar, comandant de navă care mi-a povestit în urmă cu ceva vreme niște istorii care, credeam eu, nu mai țin de aceste vremuri. De la el am auzit primele relatări legate de pirații somalezi, locuitori disperați ai celei mai sărace țări din lume, care neavând nimic de pierdut, tâlhăresc sau capturează nave ce tranzitează zona, solicitând și chiar obtinând răscumpărări uriașe.Așa se face că, măcar unele așezări de pe coasta Somaliei au început să prospere și, chit că șosele nu prea există, au apărut în decor nu numai Rover și Bmw-uri dar chiar și Bentley sau Ferarry. Doar proprietarii se schimbă destul de des pentru că viața e agitată pe acolo și nici nu durează prea mult. Aflu că, mai nou, pirații s-au constituit într-un soi de asociați icare se listează la o ”bursă” locală în care cine vrea, investește iar bandiții utilizează banii pentru a-și perfecționa echipamentul, urmând ca, după un jaf sau încasarea unei recompense, să restituie banii ”investitorilor” cu dobândă.
Zilele astea Raul este pe mare și a trăit din nou ”la maxim”. Mi-a plăcut mult povestea lui, mai ales liniștea și lipsa oricărei stridențe din tonul scrisorii lui, așa că v-o împărtășesc și vouă (pozele,mai puțin harta, îi aparțin):
 
Salutari de peste mari si tari
 ”.La inceputul lunii am intrat in GoA(Golful Aden) cu un convoi rusesc. Convoiul rusesc este cel mai tare, lung si mai bine aparat convoi. Am luat la bord 6 baieti de-ai lor inarmati si cu ordine clare sa nu permita nici unei barci sa se apropie de convoi. In a doua noapte soldatii (pe la 01.00) au facut trageri cu AKM-urile, fara sa ne avertizeze – probabil au instructiuni in sensul asta – sa evite publicul spectator. Dar sincer, m-am speriat cand am auzit tragandu-se – eu am cabina chiar sub puntea de comanda. Cand am intrat pe Bab-el-Mandeb,care in araba inseamna”poarta lacrimilor”-nume predestinat,nu-i asa? - brusc au aparut nenumarate  barci, asemanatoare cu cea din poze; soldatii au reactionat si au tras salve de avertisment si nicio barca nu a indraznit sa treaca printre navele convoiului. In clipa aceea am vazut clar cum o barca a facut cale intoarsa cand au tras catre ea. Chiar si nava militara a deschis focul cu o mitraliera de mare calibru. Dupa ce am patruns in stramtoare, am debarcat soldatii si am intalnit un yaht care ulterior (chiar in seara aceleiasi zile) a fost capturat  de pirati. Sincer sa fiu nu stiu si nu inteleg ce cautau pe acolo cu yahtul.
In fine, am ajuns la Yanbu (Yanbu al Bahr este un mare port saudit la Marea Rosie al carui nume in araba s-ar traduce prin ceva de genul ”primavara marii”) , unde am incarcat si am plecat pe 12.07

. La Yanbu am imbarcat 3 “bodigurzi” neinarmati – oricat ti s-ar parea de stupid, guvernul japonez nu permite sa avem arme la bord si nu avem ce sa facem in privinta asta. Baietii astia 3 erau ucrainieni care lucreaza pentru o companie de profil din UK. Ei nu au cu ce lupta contra piratilor, decat cu rachetele de semnalizare pe care le avem noi la bord – ai vazut in filme chestii d-astea, dar asta nu-i sperie pe pirati. La iesirea din Marea Rosie ne-a intâmpinat o furtuna de nisip iar  vizibilitatea a scazut sub o mila jumatate. In astfel de conditii radarele nu prea isi mai fac treaba cum trebuie iar tintele mici nu mai pot fi detectate fiindca undele emise de radar sunt dispersate de nisip. Ei, atunci am vazut o barcă cum iese din ceață si se indreaptă clar catre noi, cu mare viteză. Atunci am dat alarma si ne-am pregatit de ce e mai rau. Cand era cam la 50 m de noi au inceput sa faca semn cu mâna  scoțând din barca o geamandura – ca sa ne arate ca sunt pescari – probabil le era si lor frica sa nu tragem in ei – dar noi nu puteam decat sa tragem…un semnal de alarma. In fine – cu totii ne-am speriat , dar asta ne-a aratat ce lacune aveam in pregatire, si cum au reactionat oamenii mei sub stress.Nu a fost deloc placut. Am ajuns la convoi – indian de data asta, pe 15, dar punctul de intalnire a fost in fata Aden-ului – deci din Marea Rosie am iesit singuri. Indienii au intarziat si ne-am pomenit singuri intr-o zona foarte fierbinte, asa ca am decis să nu oprim nava – cu ea plină cu marfa este foarte greu sa ajungi la viteza maxima, am nevoie de o ora jumătate sa o pun pe drum la viteza maxima, ca să nu mai spun că atunci se manevreaza destul de greu si cu pierdere de viteza. Convoiul s-a format si pe 15 pe la ora 10 eram pe drum. Am pornit cu Indienii, si totul parea in ordine.Pe 16 dimineata o nava aflata la 50 mile de noi a raportat ca e sub asediu dar in final, garzile pe care le aveau la bord(inarmate, spre norocul lor) au tras catre pirați si i-au alungat.

 Un helicopter britanic a sosit și el acolo si au fost gasite 2 barci de pirați pe care le-au tinut sub supraveghere, dar barcile s-au despartit si doar una a ramas tintuita de elicopter. Noi am ajuns in zona dupa o ora si nava indiana a trimis si helicopterul ei , însă prea tarziu pentru a prinde si a 2 a barca, dar cea care a fost capturată a putut sa fie inspectata – desigur, nu au gasit nimic suspect , ăia au aruncat armele si deci nu au avut dovezi sa-i retină – asta este o problema veche aici. Noi eram siguri ca la momentul apropierii, piratii din barca nu puteau face nimic, dar mai ramanea cealaltă  barca. Această a 2 a ambarcaîiune , scapata de sub urmarire, a reusit si a capturat o nava (care nu era in convoi, ci la 30 de mile in fata noastra) in timp ce indienii au facut inspectia primei barci . Chestia asta am aflat-o din buletinul pe care l-am primit cu o zi mai tarziu – deci si la noi organizarea fortelor de aparare este slaba).
Acum am intrat in Marea Arabiei, unde datorita musonului conditiile nu sant favorabile piratilor –valuri de 4-5 m si vant de 40-50km/hr. Mai avem un hop de trecut – pe coasta Indiei, unde vremea e buna si s-ar putea sa avem surprize.
Bafta si numai bine. Raul”

Să ai baftă și tu, Raul! Să te întorci sănătos și cu sacul plin de povești!

miercuri, 13 iulie 2011

A plecat Cornel Fugaru

Adio prietene! Așa se intitulează una dintre ultimele piese postate de Cornel Fugaru pe Youtube, o melodie pe care el o dedica marilor și dispăruților săi prieteni, nume mari, care, într-un fel sau într-altul, unora dintre noi, ne-au încântat tinerețea.
Astăzi Bebe ne-a părăsit puțin pentru a da mai multă greutate echipei celelalte, în care, ușor-ușor, ajungem să avem mai mulți cunoscuți decât aici.


Cât de grea e tăcerea dragă Bebe, câtă dreptate aveai, și ce puține sînt cuvintele când vrei să-i spui cuiva la revedere pentru o lungă bucată de vreme. Cum să spunem asta mai bine decât tine?

Toată după amiaza mi-am petrecut-o ascultându-ți muzica, pe care ai cântat-o sau i-ai învățat pe alții s-o facă. Generații întregi de copii, mai mici sau mai mari, ne vor aminti de tine, de muzica ta și a tinereții noastre, de bucuria ta contagioasă de a trăi și de a iubi (cum altfel să trăiești fără să iubești?). Si-am mai ascultat multe din cântecele tale interpretate împreună cu Mirela și m-am gândit la fel ca Nichita, că perfecțiunii trebuie să-i lipsească ceva pentru a o putea percepe ca atare(lecția despre cub).
Ce talentați erați, ce minunat de nepământeni erați voi, frumoșii nebuni ai marelui oraș;

Ai fost un răsfățat al soartei și n-ai înghițit ce-ți dădeau ceilalți, ai vrut întotdeauna să decizi, să alegi tu și așa ai făcut și acum când ai ales.. nemărginirea:

Bun rămas Bebe!

miercuri, 6 iulie 2011

Ză secsi Iurop

Nu mai auzisem de ceva vreme de întâiul președinte al UE - Herman Van Rompuy - așa că mi-a sărit în ochi intenția sa de a vizita Chișinăul. Sînt răutăcios, desigur; chiar acum când scriu pe fugă rândurile astea, îmi amintesc că l-am auzit acum câteva zile vorbind la Varșovia, într-o universitate , dacă nu mă înșel, unde, cu ocazia preluării Președinției UE de către Polonia, le explica studenților că blocul european nu trebuie confundat cu o nouă Moscovă. De altfel, dacă stau și mă gândesc mai bine, după aproape doi ani de mandat (pentru care a încasat deja cca 800 000 E salariu) nu am reținut nimic măcar semnificativ din faptele sau vorbele acestui președinte al consensului, cum fusese el introdus de cei ce l-au propus în funcție.

Si-a început mandatul anunțând într-o întâlnire a bilderbergilor (unde înțeleg că ar fi membru) că are de gând să instituie un nou impozit european, intenție care i-a fost blocată brusc de toată lumea. A urmat un alt moment de înțelepciune când s-a trezit declarând că Turcia nu este o parte a Europei. Pe la începutul anului trecut, prin februarie, a dat o fugă și pe la București prilej cu care a felicitat autoritățile pentru că România a stabilizat economia în plină criză economică - la patru luni au urmat tăierea salariilor și creșterea TVA-ului. Și, pentru că omul (în general) este este o natură complexă și senzitivă, tot prin februarie, martie dl Van Rompuy se simțea oripilat de violențele din Libia. Adică ditamai Președintele UE, omul care a fost numit să reprezinte mai bine de jumătate de miliard de europeni, într-o chestiune de maximă gravitate cum era (este) conflictul din Libia, soldat cu mii de victime, nu are reactii, atitudini ci are feeling-uri, îl încearcă senzații - se simte indispus, chiar speriat, oricum cuprins de o emoție negativă. Dar dacă urmează un prânz ușor cu ciuperci și trufe arondat de un pahar de Meursault, vine și emoția pozitivă iar organismul delicat al dlui Van se echilibrează. Mai vreți pilde ale clarviziunii primului european al uniunii? Mai vă dau, că punga-i plină: în aprilie, anul ăsta, prezicea că Spania și Portugalia vor fi ocolite de criza datoriilor; iar prin mai, atrăgea atenția chinezilor că relansarea Euro a luat avânt și ea reprezintă cea mai puternică și de încredere monedă. Mă opresc aici că mă apucă râsul. Nici n-am să comentez grozăviile acestea pentru că le contrazice atât de tare realitatea încât orice ai spune e de prisos. Așa că, la ora asta ,când vizita la Chișinău e pe sfârșite - mâine Președintele Europei (uau ce titlu!) se va afla la Bratislava - citind și informațiile de pe agenții, mă întreb ce mă amuză mai tare: îndemnul lui Rompuy către moldoveni Rămâneți ambițioși și realiști sau declarația premierului Filat: Moldova va avea de câștigat de pe urma vizitei dlui Rompuy. (Domnu Filat, Rompuy v-a zis rămâneți nu veniți, intrați etc, iar Moldova dacă poate câștiga ceva, va fi datorită reformelor pe care ar trebui să le faceți dvs acasă și nu pentru că vă vine în ospeție Mr Nobody cu soția, capisci?)

Pour la bonne bouche, vă pun la final interpelarea (mai veche, e adevărat și puțin răutăcioasă dar cât de bine zisă) a europarlamentarului britanic Nigel Farage:
O adevărată execuție după care se poate spune că Herman Van Rompuy umblă neîngropat pe cărarile Europei. Insă, chiar dacă viața poate fi scurtă, ridicolul n-are margini: alaltăieri Herman vrând să-și etaleze pro-europenismul, declara pentru BBC: Europa este încă sexy dacă încă continuă să atragă noi membri, încă e în formă.

P.S. Să știți că personajul cu pricina are și un site iar dacă aveți probleme sau întrebări cică vă răspunde în orice limbă pe www.askthepresident.eu. cu subtitlul Scrie-i lui Herman.